Gestion du site
log 
pass  go !
 ACCUEIL
BIOGRAPHIE
BIBLIOGRAPHIE
NOUVEAUTES
ENTRETIENS
Quotidien tunisien LA PRESSE
C. CARDONA GAMIO EDICIONES
ARTICLES
Valhère
Kurt Drawert
Adonis, le poète du vent
Pascal Bournet, l'enchanteur, Jasmine Flower
Saramago -- Pérégrinations portugaises
Khoury-Ghata -- Compassion des pierres
Andrée Chedid -- Rythmes
Yakoba
Erri de Luca -- Le contraire de un
Koltès -- La marche
Marie NDiaye -- Les serpents
Gérard Oberlé -- Retour à Zornhof
Bernard Noël -- Les Yeux dans la couleur
Enrique Vila-Matas -- Paris ne finit jamais
Werner Lambersy -- Dites trente-trois...
François Montmaneix -- Les rôles invisibles
NOUVELLES
La Galaxie Gutenberg
Les deux vies de la scolopendre
L'origine du monde
De l'autre côté des vagues
NOUVELLES POLICIERES
Rupture
Clôture
Enflure
POESIE
Chant de la Terre
La Guerre -- traductions
La mère océane
Quelques traces dans le vent
La voix s'éveille
Partage de la parole
Gustav Mahler, le ténébreux
L'Homme séculaire
PROSE
Livre du nombre
La marche
Quand le conteur...
LITTERATURE JEUNESSE
L'arbre et le feu
Petit Tom et le crapaud
Petit Tom et le coq
Petit Tom et le hérisson
Le Typhanon
La fille de la sorcière
Le mystère du Masque -- roman jeunesse
L'homme qui revient de loin -- roman jeunesse
CHANSONS
L'en-chanteuse
Marine
Du souffle
Même loin
Ballade pour le vent
Dans les cratères
PRESSE
Une approche de l'oeuvre de Daniel Leduc
Quotidien tunisien LA PRESSE
Annetna Nepo -- Phillip John Usher
Du partage et de la lumière des mots
Poétique de la parole
PRESSE -- littérature jeunesse
Le conte populaire
Choisirunlivre -- L'Homme qui regardait la nuit
La Voix de l'Oranie - L'Homme qui regardait la nut
TRADUCTIONS -- littérature jeunesse
Albanais
Allemand
Anglais
Arabe
Espagnol
Roumain
LIENS
CONTACT
Catalogue auteurs

 

COPACUL ŞI FOCUL

 

       Un foc, ce trăia în pustiu, se cam plictisea.

         Încotro nu aş privi – înainte, înapoi, la dreapta, la stânga – nu văd nici o persoană cu care aş putea vorbi, nici o persoană pe care aş putea-o iubi.

         Or, e bine cunoscut faptul, că nu existăm decât prin prisma privirii altuia, aceastei oglinzi în care ne reflectăm.

         În consecinţă, focul hotărî să plece în cautarea unui prieten, a unui alt eu-propriu, probabil.

         Îşi pregăti legăturica (o grămăjoara de jăratic şi cenuşă) şi se porni spre  pista, luminată de soare.

El merse atât de mult… încât avu impresia că incepu să se consume el insăşi.

Însă aerul, invizibil şi prezent, veghea asupra lui. De fiecare data, când focul îşi pierdea pe neobservate din flăcările lui, aerul îi sufla la ureche:

   Vino-ţi în fire, prietene foc! Străluceşte! Străluceşte sub razele soarelui!

Şi focul îşi revenea, se umfla, plin de flăcări.

Şi aşa trosni el până la orizont, depăşindu-l, de parca asta ar fi fost posibil!

Iar de cealălaltă parte, de asupra orizontului, el zări un copac!

Acesta era un stejar opulent, multimiliardar, ce cunoscuse copilăria Universului. Un stejar, cum nu există în nici un dicţionar. Un stejar liber, liber ca aerul!

Focul se apropie, deci, şi, vrând să-l îmbrăţişeze, îi lansă:

   Iată-te, prietene! Te-am visat atât de mult!

Dar copacul, prudent ca un bătrân, îl indepărtă cu ramurile sale, agitându-se:

   Caută-ţi de drumul tău, focule! Nu te apropia de mine!

   Dar ce oare ţi-am făcut? întrebă, pietrificat, focul. De ce mă respingi aşa?

—Nu mi-ai făcut nimic, zise copacul.  Dar mi-i frică de natura ta.

Atunci focul, cu ochii plini de vapori, îşi continuă drumul.

Cum să înţelegi că poţi fi respins aşa, când nici măcar nu ai spus şi nici făcut nimic…  Cum poţi să accepţi o astfel de nedreptate?!

Timp de ceva mai mult de un an, focul, aproape stins, hoinări prin lume. Apoi, tot rotindu-se aşa, se pomeni din nou în pustiul său.

   Iată-ma ajuns acasa, se gândi el cu voce tare. Nu a fost decât un vis rău.

În această clipă el simţi ca o prezenţă, amicală, familiară.

   Nu eşti singur, focule. Sunt aici, alături de tine…

   Cine eşti tu, cel ce-mi vorbeşte?

   Sunt aerul, vechiul tău prieten, cel ce veghează asupra ta.

   Atunci de ce nu te simţeam  mai înainte?

   Erai atât de preocupat să te găseşti pe tine însuţi, suspină aerul.

         Apoi el îmbrăţişă focul.

         Iar focul  îmbrăţişă aerul.

         Şi acolo, în pustiu, ambii îzbucniră. În râs. Ca un imens curent de aer!

 

Traduction en roumain de Viorica Catrinescu

(C) Daniel LEDUC

 

 

mini-sites © L'Harmattan 2005